Parohia este compusă din satele Maxut şi Ţărinca fiind aşezat pe Moşia Maxut, fosta proprietate a lui Const. Ghica - Deleni, actuali proprietari fiind d-na Alexandrina N. Polizu – Micşuneşti şi Alexandru Giurgea – Negrileşti. Maxutul este aşezat în imediata vecinătate a oraşului Hârlău, la sud, iar la nord fiind despărţit de satul Deleni, numai printr-un drum secundar.
Biserica parohială din Maxut are hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Ea este situată pe partea stângă a şoselei judeţene Hârlău – Deleni şi mai mult în partea sudică a satului.
A fost ridicată în anul 1842 de Marele Vistiernic Gheorghe Ghica şi soţia sa Pulcheria, născută Balş.
Pe frontispiciul aflător deasupra întrării, se găseşte următoarea inscripţie:
„Acest Sfânt Locaş, cu hramul „ Sfinţilor Voievozi” s-au zidit din nou la 1842 de către domnul Marele Vit. Gh. Ghica şi soţia sa Pulcheria născută Balş, s-a sfârşit......... miluiţi-ne pe toţi”.
Biserica a fost construită pe terenul – donat de proprietarul moşiei.
Ultima reparaţie ce s-a făcut acestei Biserici şi care ne este cunoscută, a fost efectuată în anul 1921, atât în interior cât şi exterior, de către parohul Preot C. Romănescu.
Descrierea arhitectonică
Biserica este construită di cărămidă pe temelie de piatră şi acoperită cu draniţă. Planul general al ei, atât în interior cât şi în exterior, este de navă.
Înainte de a intra în pridvor se găseşte o mică terasă deschisă şi sprijinită de 4 coloane de formă cilindrică, ce decorează admirabil faţada apuseană a Bisericii. Singura ei turlă este aşezată în partea de apus deasupra pridvorului şi este de formă pătrată. Ea foloseşte şi de clopotniţă.
Pereţii exteriori ai Bisericii, sunt prevăzuţi cu mici piloni puţin pronunţaţi (8 cm.) care pornesc vertical din soclu şi până la streşină, iar cornişa sub ştreşină este prevăzută cu câteva rofiluri de formă obişnuită.
Uşa care foloseşte de intrare în Pridvor este făcută din lemn de brad cu dimensiunile 3,50 m şi 1,50. Ea se deschide în 2 părţi având sticlă deoparte şi de alta la arcul superior.
Pridvorul are lăţimea de 3,30 m şi lungimea de 1,70 m. El are 4 nişe; două în partea de sud şi două în partea de nord. Prin una din acestea din urmă două, se face urcarea la Cafas şi clopotniţă care adăposteşte 3 clopote fără nicio inscripţie.
Naosul are lungimea de 10,80 m şi lăţimea de 7,40 m. Plafonul său în forma unei calote sferice este sprijinit pe 3 arcuri; unul la intrarea în naos, altul la mijloc şi altul la intrarea în altar. Pardoseala este făcută cu lespezi de piatră.
Naosul este luminat cu ajutorul a 4 ferestre în arc bizantin prevăzute cu gratii şi de dimensiunile 2,40 m. şi 1,30 m.
Cafasul se găseşte în deschiderea arcului apusean al naosului sprijinit pe pereţii laterali. El este construit din lemn şi luminat de 2 ferestre în acelaşi stil şi cu aceleaşi dimensiuni ce şi cele de la Naos. În partea apuseană a cafasului se află o fereastră în semicerc.
Altarul este în formă semicirculară cu lăţimea la bază de 4,40 m. şi adâncimea de 4,40 m. În dreapta şi stânga lui, se găsesc două nişe cu adâncimea de 1,70 m. şi lăţimea de 1,20 m.
În nişa din dreapta se găseşte o uşă cu dimensiunile 2,10 m . şi 0,70 m. care face legătura directă între altar şi exteriorul Bisericii. Fiecare nişă este prevăzută cu câte o fereastră în felul celor de la Naos. Deasemenea lumina intră în altar cu ajutorul unei ferestre aşezate în partea de răsărit.
Arte
Biserica este lipsită de lucrări care ar putea prezenta o valoare artistică superioară.
Catapeteasma este formată din 3 rânduri de icoane şi portal. Ea datează din momentul zidirii Bisericii. Ulterior pictura catapetesmei care poartă pecetea influenţei stilului bizantin, a fost spălată, iar catapeteasma a suferit unele mici reparaţii. Mobilierul Bisericii este simplu şi lipsit de elemente sculpturale. Cele 19 strane sunt aşezate lângă pereţi, în naos.
Biserica nu are lucruri de valoare afară de Sfintele Vase, o iconiţă a Maicii Domnului îmbrăcată în argint, un sfeşnic şi 4 candele de argint. Deasemenea Biserica din Maxut este săracă în cărţi bisericeşti vechi. Are 7 rânduri de veşminte uzate.
Preoţii care au deservit Biserica
Cei cunoscuţi sunt: I.Topor, I.Bădilişteanu, Ion Lefter, I.Pavelescu, I. Mitescu; urmează o serie de călugări care suplinesc parohia după care vin: I. Gheorghiu, Gh. Bârliba, Emanoil Dragan, D. Dragan, Mihai Călugăreanu, de la 1 Decembrie 1918 funcţionează preotul C. Romănescu, actualul preot paroh din anul 1980 este pr. Iacob Neculai.
Vechiul schit de călugări din Maxut
Pe partea stângă a şoselei judeţene Hârlău – Deleni se găsesc urmele unui vechi schit de călugări precum şi cimitirul acestuia.
După informaţiile lăsate de Preotul Ion Mitescu paroh la parohia Maxut de la 29 Noiembrie 1870-1880, acest schit a fost zidit între anii 1482-1483 de către nişte călugări fugiţi din Bulgaria. Schitul a fost construit din lemn. Acelaşi preot declară că la venirea sa în Maxut a găsit pe o grindă a acestui schit, săpat anul 1570. Hramul nu este cunoscut.
Locul pe care se găsesc urmele acestui schit (circa 2 prăjini) a fost dăruit Bisericii parohiale din Maxut de către locuitorul Vasile Al. Neamţu, la îndemnul preotului C. Romănescu în anul 1939.
